Serial: Aventura Big Bang-ului [3]

Aventura BB 3

O  RADIATIE  FOSILA

Modelul Big-Bang ajunsese in pragul metafizicii cand, in 1965, a fost descoperita radiatia comica, marcandu-se astfel cea de-a doua etapa a aventurii intelectuale a Big-Bangului.

Urmand, mental, cursul invers al timpului, mai multi fizicieni, printre care si George Gamow, au ajuns, spre sfarsitul anilor  ’40, la concluzia ca in prima sa tinerete – primele sute de milioane de ani – Universul era opac si se afla intr-o stare de echilibru termic, cand fotonii si electronii se contopeau intr-un tot omogen. Ei rationau ca ar trebui sa se regaseasca in prezent urma acelei perioade, sub forma unei radiatii difuze, cu o lungime de unda bine determinata, care impregneaza intreg Universul actual.

Din 1965, de cand aceasta radiatie a fost descoperita, modelul „Exploziei Initiale” a capatat statut de model  „standard”, impunandu-se definitiv comunitatii stiintifice.

ELEMENTELE  USOARE  ABUNDA

Intorcandu-se si mai mult in timp, pe calea rationamentului, pana la primele minute de viata ale Universului, fizicienii au calculat ca scaderea progresiva a temperaturii trebuia sa genereze o repartitie definitiva si precisa a abundentei in Univers a nucleelor elementelor chimice cele mai usoare: hidrogen (un proton), heliu (doi protoni si doi neutroni), deuteriu (un proton si un neutron). Progresele spectroscopiei (analiza luminii emise de stele si galaxii) au permis, spre sfarsitul anilor  ’60, confirmarea acestor previziuni teoretice.

galaxie 2

TIMPUL  „ZERO”

Pana unde se poate insa ajunge in aceasta inversiune temporala a evenimentelor ?  Pentru fizicieni  „timpul zero” este, de fapt, momentul in care Universul atinsese deja varsta de  10 la minus 43 secunde, o fractiune absolut minuscula care scapa total mijloacelor actuale de masurare a timpului. Acest moment are in fizica semnificatia unei limite  – „bariera Planck” – dincolo de care, mergand spre zero,  „biletul de voie” al mecanicii cuantice nu mai este valabil.

La aceasta varsta se presupune ca temperatura Universului era de  10 la 32 de grade, iar desitatea de  10 la 88  tone pe centimetrul cub.

Remarcabil este insa succesul inregistrat de fizicienii de particule elementare, care, folosind acceleratoare foarte puternice, au fost in masura sa descrie un fenomen prezis a avea loc la momentul egal cu 10 la minus 25 secunde dupa explozia initiala. Este momentul  „fatidic”, cand s-a produs o  „ruptura de simetrie”,  sau o  „tranzitie de faza”, oarecum comparabila cu transformarea apei in gheata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s