Serial: Aventura Big Bang-ului [4]

Aventura Big Bang-ului 1ax

FIZICIENII CONTRAATACA

Unui astfel de model i se pot aduce obiectii diverse. Fizica ne invata totodata sa nu avem incredere in interventiile asa-zise  „de bun simt” – riscul este de a lansa reprezentari prea fanteziste despre Univers -, ci sa acordam prioritate tot argumentelor oamenilor de stiinta care contesta Big Bang-ul, cei citati in continuare situandu-se printre cei mai de seama fizicieni si astronomi. Halton Arp si Geoffrey Burbudge interpreteaza o serie de observatii astronomice ca  „rateuri” ale teoriei Big Bang-ului.

– Deplasarea spre rosu a unora dintre obiectele celeste pare independenta de viteza lor de indepartare, deci de distanta pana la ele. Astfel, numerosi quasari, considerati ca foarte indepartati, conform unei deplasari foarte mari spre rosu, par a fi strans legati de galaxii a caror deplasare spre rosu este foarte mica.

– Daca quasarii sunt obiecte atat de indepartate, cum le indica deplasarea lor spre rosu, repartitia lor pe cer ar trebui sa fie intamplatoare. Or, s-a constatat o geografie a quasarilor.

– Tinand cont de expansiune, este greu de acceptat aparitia spontana a unor galaxii in vidul lasat de alte galaxii care se indeparteaza. Or, satelitul IRAS a reperat o galaxie datand de numai un milion de ani.

– Varsta Universului este estimata de cosmologi la aproximativ 15 miliarde de ani. In Galaxia noastra s-au descoperit insa roiuri de stele a caror varsta este evaluata la 20 miliarde de ani.

Dar poate cea mai mare lacuna a Big Bang-ului – recunoscuta chiar de sustinatorii teoriei – este imposibilitatea explicarii neomogenitatii Universului. Intr-adevar, ce a determinat trecerea Universului dintr-o stare omogena – din perioada sa opaca – intr-una cu grad de neomogenitate atat de mare ca cea a galaxiilor (pentru a nu aminti si de stele) ?  O cale, destul de subreda insa, de a para aceasta critica ar fi sa se considere galaxiile, chiar roiurile de galaxii, drept neomogenitati la scara locala, Universul prezentand totusi o omogenitate globala. Cautarile pentru elucidarea acestei enigme continua insa.

UNIV 1

Pentru un astrofizician ca Jean-Claude Pecker sau pentru un fizician ca Jean-Pierre Vigier, radiatia cosmica si abundenta elementelor usoare pot primi alte interpretari decat cele admise de Big Bang, daca fotonul are totusi o masa diferita de zero (10 la minus 56 grame), s-ar putea presupune ca lumina, in timp ce strabate distantele astronomice ale Universului, „oboseste”, pierde energie in mediul pe care il traverseaza, energie care este apoi „reradiata” uniform in intreg Universul. Socant este faptul ca acestei ipoteze i se poate oferi ca argument descoperirea facuta de fizicienii de particule elementare, conform careia diferite forme de  „vid” poseda energie. In ceea ce priveste abundenta elementelor usoare, exista observatia ca aceasta este inca insuficient cunoscuta.

Desigur, cheia tuturor controverselor consta in limitele actuale ale orizontului cunoasterii noastre. Astrofizicianul Alfred Vidal Madjar asimileaza cele 15 miliarde de ani – varsta Universului – cu un an terestru, de 365 de zile sau 32 milioane de secunde. In aceste conditii istoria civilizatiei noastre este in intregime continuta in ultimele 15 secunde !  Este o speculatie care nu ne avantajeaza deloc. In plus, mai exista si o alta limita, fundamentala, a cunoasterii noastre: suntem  „ostaticii” intelectuali ai radiatiilor care ajung pana la noi, ceea ce gandim si cladim ca rationamente este in functie de informatia vehiculata de aceste radiatii. Or, acest  „con luminos”  nu reprezinta decat o fractiune infima din Universul real.

UNIV 2

Este firesc, asadar, ca o teorie despre Univers sa nu fie perfecta. De altfel, pentru oamenii de stiinta nu exista teorii adevarate si teorii false, ci numai teorii care au o sansa mai mare de a fi mai aproape de realitate decat altele. Altfel spus, se dispune de un ansamblu de observatii si de un ansamblu de teorii care pretind ca explica acele observatii; teoriile sunt judecate dupa capacitatea lor de a explica simplu, natural, cel mai mare numar de fenomene posibile. Dar aceasta nu inseamna in mod necesar ca teoria respectiva exprima adevarul adevarat. O noua observatie o poate rasturna.

Ceea ce pot afirma majoritatea oamenilor de stiinta este ca acum cea mai buna teorie capabila sa explice observatiile noastre despre Univers este Big Bang-ul. Ea nu trebuie deci considerata o dogma, ci,pur si simplu, cea mai buna alegere posibila in prezent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s