KAMCEATKA – Tara de foc a Arcticii

KAMCEATKA 11

Odinioara, elevii din scolile Rusiei botezasera ultimile banci din clasa, acelea unde se puteau ascunde mai bine de privirile profesorului, cu numele de  „Kamceatka”. Pe atunci comparatia cu peninsula in forma de peste din extremitatea nord-estica a continentului asiatic era justificata pentru ca, intr-adevar, acolo se ajungea foarte greu. Astazi, pentru a parcurge drumul de la Moscova la Petropavlovsk-Kamceatski, sunt necesare doar circa 10 – 12 ore de zbor.

Primii europeni care au debarcat in zona in care se afla astazi orasul Petropavlovsk-Kamceatski au fost exploratorii rusi de sub comanda celebrului comandor Vitus Bering. In octombrie 1740, cele doua corabii ale micii flote expeditionare s-au oprit in golful inchis din trei parti, golf apreciat de incercatul navigator drept excelent pentru un port. Orasului pe care l-a intemeiat aici i-a dat numele celor doua corabii ale sale  – „Sfantul Petru” si  „Sfantul Pavel”. De la Petropavlovsk-Kamceatski este posibil accesul in acest tinut al vulcanilor si gheizerelor. Meleagurile de aici intampina printre primele, pe Terra, o noua zi (la catva zeci de kilometri departare de malurile peninsulei trece linia schimbarii datei), iar pe harta lor se mai afla chiar si in prezent inca multe pete albe.

kamceatka 2

Kamceatka este, in felul ei, unica in lume. Afirmatia poate fi, desigur, contestata. In definitiv, ce poate fi atat de neobisnuit intr-o tara a vulcanilor si gheizerelor, fenomene care se intalnesc si in alte regiuni ale Terrei ?  De exemplu, primele gheizere au fost descoperite de europeni in Islanda, au urmat apoi cele din Noua Zeelanda si cele din America de Nord, la Yellowstone. De vulcani sa nu mai vorbim. Si totusi, vulcani si gheizere laolalta se intalnesc numai in Kamceatka ! De altfel, cel mai inalt vulcan activ de pe Pamant, avand inaltimea de 4 850 m, Kliucevskaia Sopka, se afla tot in Kamceatka. Pentru comparatie sa amintim ca inaltimea vulcanului Vezuviu este de  „numai”  1 186 m. Kamceatka si Insulele Kurile sunt singurele locuri din Rusia unde mai pot fi intalniti vulcani activi: Bezimaini, Seveluci si altii. De asemenea, pe teritoriul peninsulei cresc si traiesc numeroase specii de plante si animale specifice acestui tinut ce nu mai pot fi intalnite nicaieri in alta parte. Numarul vulcanilor si gheizerelor poate fi comparat doar cu acela al… ursilor, care, si ei, se simt aici cu adevarat ca  „la ei acasa”. De fapt, intr-o vreme Kamceatca era considerata drept o adevarata imparatie a ursilor, numarul lor fiind aici cu mult mai mare decat in orice alta zona a Rusiei si chiar a lumii.

Kamceatka 3

Viata Peninsulei Kamceatka se desfasoara sub semnul gheizerelor, vulcanilor activi si cutremurelor de pamant. Explictia consta in faptul ca formele de relief de aici sunt considerte  fi foarte „tinere”. Vulcanul Kliucevskaia Sopka are mai putin de 5 000 de ani, fiind practic abia la varsta copilariei (desi in acest rastimp a reusit sa erupa de peste 700 de ori). Relieful accidentat, accesul dificil, singurele mijloace de transport folosite fiind elicopterele, au facut ca o serie intreaga de zone de pe teritoriul peninsulei sa fie inca prea putin cunoscute sau chiar sa nu fi fost calcate niciodata de piciorul omului. Asa se explica de ce pana si Valea Gheizerelor, poate cel mai interesant fenomen natural din Kamceatka, a fost descoperit foarte recent, abia in urma cu 60 de ani si numai datorita unui concurs fericit de imprejurari. Totusi, incercari de a cerceta intr-un mod sistematic Kamceatka s-au facut cu mult inainte. Primele cartografieri ale tinutului au fost realizate in secolele XVII-XVIII de cercetatorii rusi. In secolele XVIII-XIX in Kamceatka se facea deja negot, existau asezari ale exploratorilor, se puneau bazele viitoarelor porturi si centre industriale.

kamceatka 4

Valea Gheizerelor a ramas insa ascunsa ochilor oamenilor pana in 1941. De fapt, ce reprezinta aceasta vale ? Este o depresiune ingusta intre lanturile muntoase din estul peninsulei ce masoara circa 8 km in lungime, iar in locul cel mai larg are 4 km. Diferenta medie de nivel dintre fundul depresiunii si varfurile inaltimilor din imprejurimi este de circa 400 m. In acest spatiu relativ mic sunt concentrate zeci si zeci de gheizere, mai mari sau mai mici, care se manifesta cu o periodicitate diferita. Toate au primit denumiri proprii, in functie de particularitatile lor. Din loc in loc pot fi intalnite mici lacuri cu apa termala a carei temperatura se ridica la cateva zeci de grade. Unele ochiuri de apa par sa fiarba din cauza emanatiilor puternice de gaze. Tot aici se afla asa-zisul  „Infern al lui Dante”, o depresiune destul de intinsa, invadata de aburul fierbinte. Undeva, la baza stancilor ce o inconjoara, pot fi vazute cateva orificii, asemanatoare tevilor de tun, din care la intervale aproape regulate, insotite de un bubuit asurzitor, rabufnesc suierand noi valuri de abur. Apa propriu-zisa nu se vede, dar clocotul ei poate fi lesne auzit in adancuri in intervalele dintre „trageri”. Gheizerele formeaza gheizeritii – depuneri minerale multicolore, de o frumusete rara, alcatuind cele mai curioase formatiuni. Tot aici pot fi intalniti si vulcanii noroiosi care dau un plus de pitoresc intregului peisaj. Mai trebuie spus ca si temperatura solului este in general ridicata. La mica adancime sub pamant se afla o multitudine de cavitati carstice umplute sau nu cu apa fierbinte. La o adancime de circa 10 cm temperatura apei sau a noroiului poate sa atinga peste 100 °C. Din randul gheizerelor aflate aici se detaseaza Gheizerul Mare. Acesta erupe la fiecare 5 – 6 ore, jetul de apa inaltandu-se pana la 40 – 50 m, iar aburul la peste 300 m. Gheizerele mai mici erup la intervale mai scurte.

bolshoi_kamchatka

O serie de gheizere tasnesc din peretii laterali de stanca ce flancheaza valea. Exista si gheizere a caror apa este colorata in rosu sau verde, ori are chiar nuante de albastru, in functie de elementele chimice intalnite de apa fierbinte in subteran. De-a lungul Vaii Gheizerelor curge un parau cu apa limpede si calda, cu o temperatura de circa 27 °C.

Imensa energie geotermala a subsolurilor Kamceatkai este deja utilizata de oameni, desi inca intr-o masura mult prea mica in comparatie cu giganticul potential existent. In sudul peninsulei, in apropierea vulcanilor Kosevoi si Kambalnii, functioneaza si produce energie centrala electrica geotermala Paujetskaia. Puterea instalata a agregatelor sale  se ridica la 11 000 kw. Centrala nu are cosuri, nu are cazane si nu necesita combustibil lichid sau solid: aburul care pune in miscare turbinele vine direct din pamant.

Reclame