Gradina Zmeilor

3-muntii-meses

Acolo unde batranul Someş face un urias cot, trecand in zigzag printre culmile cristaline ce continua spre nord-vest Muntii Mezesiului, acolo, in apropiere de  Jibou, el primeste afluienti pe Agrij si Almas. Raurile imprumuta numele lor celei mai extinse (cca 1 200 km²) si mai tipice arii depresionare din Podisul Somesului – Depresiunea Agrij-Almas.

Strajuita de contraforturile Mezesului si de culmile domoale ale Dealurilor Clujului si Dejului, depresiunea ne apare ca un imens amfiteatru de-a lungul careia cele doua rauri isi croiesc albii largi, cu meandre si tendinte de despletire. Terasele extinse ce insotesc cursurile de apa ori sirul de mici depresiuni de contact au constuit tot atatea vetre favorabile de asezari omenesti.

Sate vechi, cu nume de rezonanta istorica – Traznea, Bozna, Stalna, Sangiorgiu de Mezies sau Buciumi, Romanasi, almasu, Hida – se insira de-a lungul vailor ori sub poalele muntelui. Numai spre nord, aproape de confluienta cu Somesul, depresiunea se ingusteaza mult, incat atat valea Almasului, cat si cea a Agrijului capata un aspect de defileu, primul intre Gilgaul Almasului si Tihau, pe seama gresiilor si conglomeratelor, cel de-al doilea in sectorul Prodanesti, pe seama calcarelor.

Pasii m-au purtat in mai multe randuri pe meleagurile Silvaniei, prin vechile tinuturi ale Chioarului, Lapusului sau Codrului, cat si prin Podisul Someselor ori pe plaiurile Almasului. Dar niciodata nu poposisem in „Gradina Zmeilor”, colt inedit si poate unic in tara, situat pe stanga Almasului, la circa 9 km de Jibou, in bazinul Vaii Incheieturii.

Versantul stang al micii vai Incheieturii, lunga de nici 2 km (cunoscuta de localnici si sub numele de Dosuri), este format dintr-o ingramadire de coloane prismatice, in mare majoritate in pozitie verticala, in forma de ciuperci , blocuri dispuse haotic, ace, stanci cu aspecte ciudate, antropomorfe etc. Ele au stanit imaginatia perpetuu treaza a localnicilor, care le-au numit „Gradina Zmeilor”.

Originea acestor forme de relief ciudate trebuie sa o cautam in tectonica si structura petrografica a regiunii. O falie traverseaza Valea Almasului pe directia vest-sud-vest – est-nord-est. La nord de falie, pe dealul Incheieturii, predomina straturi alcatuite din gresii si microconglomerate, in alternanta cu marne si argile, pe cand la sud, pe Dealul Dosului, apar straturile de Valea Almasului, formate din argile rosi si gresii alterate.

Gradinazmeilor

Aceste diferente petrografice, gradul de fisurare si mai ales dispunerea sub forma unei retele rectangulare au favorizat dezvoltarea unui relief rezidual, sub actiunea proceselor de dizolvare, siroire, dezagregare, gelifractie. Ele au dus la largirea sistemului de diaclaze si la aparitia din ce in ce mai frecventa a proceselor de prabusire. Suprafata structurala existenta aici si-a modificat profilul drept catre unul convex, pana in momentul in care talvegul a atins un orizont argilos-marnos in alternanta cu unul de argile rosi. Pe aceasta suprafata au inceput sa gliseze pachete de gresii si microconglomerate, desprinse din versant, ca urmare a proceselor de degradare, amintite.

Astfel se desprind din platoul usor inclinat blocuri de forma unor prisme paralipipedice ce nu mai au nici o legatura cu versantul abrupt. In virtutea gravitatiei, ele incep sa culiseze pe suprafata stratului de marne si argile, prin masa de pietrisuri, catre talvegul vaii Incheieturii, uneori, asa cum constata profesorul Paul Petcu, cu 40 – 60 cm pe an.

Blocurile astfel desprinse si deplasate sunt supuse unei continue modelari sub actiunea ploii, inghetului si dezghetului etc. Ele ating uneori peste 10 m inaltime in cecinatatea abruptului unde si-au stabilitatea cea mai mare. Toata aceasta  „gradina”, relativ efemera, de coloane, ciuperci, blocuri este strajuita de doua prisme paralipipedice mai mari, numite de localnici  „Zmeul” si „Zmeoaica”.

Apa din precipitatii, ca si cea provenita, ca si cea provenita din topirea zapezilor s-a acumulat cu usurinta in pietrisurile si nisipurile predominant cuartoase de la baza versantului. Acestea, odata acoperite cu pelicule de argila, au format conditii ideale pentru un strat acvifer partial captiv, cu acea declivitate  care sa-i dea caracter de strat acvifer artezian.

Fantanile sapate la contactul cu albia minora a Almasului, care au atins acest strat acvifer, au avut initial caracter artezian. La ploi abundente si indelungate, ele se transforma in adevarate si spectaculoase izvoare arteziene ce ating 1,6 – 2,5 m inaltime.

gradina_botanica_jibou

Gradina Botanica Jibou

 La „Gradina Zmeilor” geograful, dar nu numai el, ci orice calator ce strabate aceste meleaguri, va fi uimit de maretia si fantezia naturii. Dar numai de atat ? Fireste ca nu. Palcurile de padure, pajistile intinse, in alternanta cu ogoarele si livezile – revarsare de flori albe si roz primavara – si, mai ales, satele, satele acestea de oameni gospodari a caror origine se pierde in negura istoriei, te incanta.

Strabatand meleagurile Almasului de la „Gradina Zmeilor” la Poarta Salajului, de la Traznea la Hida si Romanasi, ramai impresionat de imaginea peisajului geografic unic al locurilor, de incarcatura de semnificatie a istoriei milenare romanesti, de originalitatea si personalitatea folclorica si etnografica a tinutului, de frumusetea florilor de mar, de prun, de visin ale primaverii.

Flori, pete de culoare, prezente si la gradina botanica din Jibou, sub cupolele inedite ale serelor, devenite simbol al orasului.

Dan Saucan, Gradina Zmeilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s