Fascinanta lume a Coziei

Cozia

Mirificul peisaj al Coziei

Cozia este un munte care iti atrage atentia cu mult inainte de a te apropia de el. Venind dinspre sud-est, ajungi la un moment dat pe una din inaltimile Piemontului Cotmenei, de pe care, catre nord, iti apare muntele ce domina Valea Oltului, purtand un nume istoric, binecunoscut tuturor: Cozia  (1 668 m altitudine). El se inalta solitar solitar peste dealurile subcarpatice dintre Ramnicu Valcea si Calimanesti, asemenea unui frate mai mic al Fagarasului.

Privit de departe, trupul muntelui pare o ingramadire fantastica de forme de relief. Adanca si ingusta, Spintecatura Bulzului pare rodul unei imense lovituri data de o forta uriasa trupului masiv de roca cenusie. O asociere aparte de varfuri si creste , de vai si abrupturi ni se etaleaza privirilor stimulandu-ne curiozitatea. Despicatura ingusta a vaii ne atrage pasii ca un magnet. Strecurandu-ne pe sub poalele impadurite ale Muntilor Capatanii, aflati pe dreapta Oltului, trecem de Calimanesti, oras si statiune balneoclimaterica binecunoscuta, patrundem in Caciulata si, dupa un cot pronuntat al drumului, ajungem in statiunea turistica Cozia, cea mai moderna dintre cele existente in aceasta parte a judetului Valcea.

statiunea turistica cozia

Statiunea Cozia

Spre nord surprindem ridicarea brusca a peretelui de roci dure si metamorfozate ale gnaisului de Cozia. Intr-adevar, frumusetea si atractia pe care le exercita relieful Coziei se datoreaza prezentei acestei roci ce contine mica alba si neagra precum si cristale mari de ortoza si  granat.

Cozia a suferit o ridicare in bloc cu mai bine de 1 200 m, fapt dovedit prin recunoasterea, in jurul varfului sau cel mai inalt, a unor roci sedimentare eocene. Or roci de acelasi tip se gasesc si mai jos, in vale, la circa 300 – 400 m altitudine, depuse concomitent in marea al carei fund era constituit din gnaisul de Cozia. La sud de baza de gnais, rocile sedimentare alcatuind culmi mai joase sunt reprezentate de calcare si conglomerate, dar mai ales de gresii.

Catre Olt, Cozia isi trimite culmi masive, ce coboara in tepte si se termina prin abrupturi inaccesibile.  Zbuciumarea de altadata a batanului Alutus este domolita de prezenta lacului de acumulare Turnu, iar stancile inchipuind forme fantastice se oglindesc in apele acestuia.

Spre nord, miezul cristalin domina cu peste 800 m o vasta depresiune intramontana a Carpatilor Meridionali: Lovistea.

Suprafetele plane sau slab inclinate sunt putine in masiv si atunci cand apar sunt marginite de abrupturi ametitoare, presarate cu barne inguste si sectionate de jgheaburi  (scocuri) adanci. Intre 1 300 si 1 600 m altitudine, mai ales pe versantul sudic, dar si pe cel vestic, se desfasoara un adevarat haos de forme reziduale, generate de procesele de gelivatie, pereti verticali, turnuri, „bulzuri” (varfuri izolate), coloane etc.

prezentare-scoli-parcul-national-cozia-2009-9-728

Parcul National Cozia

  Culmile masivului sunt, in marea lor majoritate, inguste si delimitate de abrupturi pronuntate. Ele capata deseori aspectul unor muchii pe care pasii trebuie sa ne poarte cu foarte multa atentie. Presarate cu varfuri ascutite, ele ofera privirilor peisaje in continua schimbare. Printre cele mai semnificative amintim:

Muchia Urzicii, ingusta si stancoasa, presarata varfuri si tarcuri de piatra.

Muchia Armasarului, salbateca si stancoasa, coboara in trepte pana in Carligul Mare ce strajuieste cel mai pronuntat meandru al Oltului.

Muchia Rosiei, presarata cu tarcuri stancoase izbucnind din verdele padurii, prezentand, pe flancul dinspre Valea Turnului, abrupturi si turnuri de gnais, cunoscute sub numele de Pietrele Rosiei.

Muchia Scortarului, constituita si ea din roci dure de gnais, prezinta abrupturi impresionante atat catre Valea Turnului, cat si spre cea a Zavoiului.

Muchia Foarfecii, stancoasa si zimtata, separa scocurile Vaii Seci (Zavoiului) de cele ala Vaii Gardului, ferastruita adanc de agentii modelatori, ea are pe alocuri aspectul unei veritabile  „creste de cocoş”. Este cea mai spectaculoasa asociere de forme de relief rezidual.

Muchia Fruntea Oii, urca semet catre culmea principala a Coziei.

Muchia Vladesei, ingusta si ea si cu numeroase abrupturi laterale catre Valea Bulzului si a Patestilor, este presarata cu pini si mesteceni, in capatul ei superior se afla turnul semet al Bulzului (1 560 m) ce domina intregul peisaj al Coziei, el este continuat spre vest de versantii prapastiosi aflati in obarsiile Vaii Gardului si Scocului Ursului, desprinzandu-se din Valea Durduc (Crucea Ciobanului).

Muchia Cetatii, bastion de piatra ce isi trimite abrupturile catre adancurile Vaii Cetatii, constituie versantul stang al cheilor cu acelasi nume.

Muchia Claii de Piatra, este presarata cu turnuri de piatra ce salta din masa verde a padurii. Cel mai cunoscut este „La Piatra” (1 172 m) ce domina poiana stanei Perisani.

masivul_cozia

Masivul Cozia

Sa facem un popas si pe cel mai inalt varf al masivului, Ciuha Mare sau Cozia (1 668 m), important nod orohidrografic din care se desprind radiar culmile si vaile principale ale Coziei. Inspre nord, el este delimitat de abrupturile si jgheaburile aflate la obarsia Paraului Tisei. Dar si versantul sau sud-vestic este presarat cu stancarii, iar coloanele de avalansa scrijelesc masa cenusie a cristalinului. Este unul din punctele care faciliteaza cuprinderea aproape in intregime a spatiului montan al Coziei, dar si ale altor unitati montane ale Carpatilor Meridionali.

Spre vest zarim culmile Muntilor Capatanii, iar masivul Vanturarita-Buila se face remarcat prin albul calcarelor sale. La nord-vest apar Muntii Lotrului, dominati de vaste spatii netezite. La picioarele noastre, spre nord, vasta si intens populata depresiune a Lovistei, dincolo de care se inalta, ca un zid, culmile si varfurile de peste 2 000 m ale Fagarasilor.

Spre est, masivele Poiana Spinului, Ghitu si Fruntii continua culmea sudica a Fagarasilor, ce incepe de la Olt cu Masivul Coziei. Zona subcarpatica ne apare spre sud cu culmile sale asemenea valurilor uriase ale unei mari agitate.

Daca patrundem mai adanc in tainele muntelui si privim mai indeaproape, vom descoperi ca acea lume minunata a Coziei cuprinde si o serie de microforme de relief cu aspect antropomorf sau zoomorf, opere a neintrecutului mester care este natura. Stanci izolate desprinse din trupul muntelui, privite din anumite unghiuri, dau impresia unor chipuri de oameni sau animale. „Sfinxul”, „Mosneagul”, „Tatarul”, „Dacul”, „Baiatul si fata”, „Ursul”, „Vidra”, „Vanatorul si cainele” etc. Sunt denumiri pitoresti, date de niste localnici pasionati, cautatori ardenti ai ineditului.

Izolate sau grupate, aceste stanci atrag mereu privirile celor ce urca in inaltul Coziei. Deseori stancile au aspectul unor coloane uriase, asa cum intalnim in Coltii Foarfecii, in Bulzul sau Scortarul. Atunci cand sunt foarte ascutite poarta denumiri ca „Acul Pustnicului” sau „Acul Foarfecii”.

sfinxul

Sfinxul

mosneagul

Mosneagul

coltii-foarfecii

Coltii Foarfecii

Sa nu ramanem cu impresia falsa ca suprafata Muntilor Coziei ar fi pietroasa si golita deci de vegetatie. Dimpotriva, masa de grohotisuri a inlesnit procesul de solificare, astfel ca versantii masivului sunt complet impaduriti. Pe versantii nordici stapanesc molidisurile si fagetele, iar pe cei sudici foioasele. Aici, in apropiere de Stanisoara, se afla o padure de gorun care urca pana la 1 350 m altitudine, fiind limita cea mai ridicata a stejarului in Romania. Fenomenul este favorizat de climatul de nuanta submediteraneeana si de expunerea favorabila. Datorita acelorasi cauze, tot la Stanisoara pot fi intalniti si nucii, pana la o altitudine de 750 m.

Mai ales primavara naturalistul este impresionat de varietatea florei ce isi face loc prin toate colturile padurilor si stancilor. Elementele alpine si cele subalpine se intrepatrund pe un spatiu restrans cu cele termofile. O serie de plante sunt ocrotite ca monumente ale naturii: idera alba, floarea de colt, laleaua pestrita. Alte specii sunt endemice Coziei: macesul (Rosa Villosa ssp. Coziae), rototelele Coziei (Achilea coziana), iar altele sunt rare si endemice pentru Carpatii Romanesti: garofita de munte.

macesul

Macesul

rototelele-coziei

Rototelele Coziei

garofita-de-munte

Garofita de munte

Padurile adapostesc si ele o bogata fauna, reprezentata prin urs, ras, cerbul carpatin sau cocosul de munte.

Frumusetea si originalitatea florei au determinat crearea Rezervatiei Naturale Cozia, care cuprinde o suprafata de 5 500 ha suprafata. Cercetatorii sau drumetii pasionati gasesc in spatiul relativ restrans al Coziei suficiente elemente de interes stiintific dar si peisagistic.

Aflata in apropierea unor cai de comunicatie importante, lumea minunata a coziei atrage tot mai multi iubitori ai frumosului natural.

Calin Danut, Fascinanta lume a Coziei

Reclame

Un gând despre “Fascinanta lume a Coziei

  1. Templier

    Superba Valea Oltului!Drumul ce străbate Valea Oltului este unul superb din punct de vedere al peisajelor: stânci colțuroase, păduri cățărate pe versanți, poieni verzi, râul Olt – când vijelios, când liniștit.
    Dacă sunteți cazați în Călimănești-Căciulata sau doriți doar să vizitați câteva puncte de interes istorice de pe Valea Oltului vă puteți îndrepta și spre Castrul Arutela.
    Alte obiective: Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni , Mănăstirea Ostrov, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara , Mănăstirea Cornetu , alte mănăstiri din comuna Racovița , Turnul Spart, Castelul Turnul Roșu din Boița. Se adaugă un obiectiv istoric aflat pe malul râului Olt, în preajma stațiunilor balneoclimaterice Călimănești-Căciulata, este vorba de castrul roman Arutela.
    Complexul fortificat de la Arutela apare menționat în Tabula Peutingeriană, o hartă antică romană întocmită în secolele II-III d. Hr., ceea ce relevă importanța sa. Inscripții descoperite chiar la sfârșitul secolului al XIX-lea pe două lespezi de piatră indică drept dată de construcție a fortificației anul 138 d. Hr., de către o cohortă de arcași sirieni (trupe auxiliare), în timpul domniei împăratului roman Hadrian și a guvernatorului Daciei Inferioare, Titus Flavius Constans. Castrul de la Poiana Bivolari a făcut parte din linia de fortificații numită limesul alutan, stabilită în principal pe cursul râului Olt. Pe lângă rolul de avanpost militar castrul juca și rol de stație vamală. A fost părăsit în secolul al III-lea după o revărsare puternică a râului Olt ce a distrus latura vestică și a afectat construcțiile din incintă.
    Castrul roman este situat la aproximativ 20 km de Râmnicu Vâlcea, imediat după ce se trece de Mănăstirea Cozia, lângă podul ce traversează Oltul. Observăm chiar din mersul autoturismului conturul construcției romane pe celălalt mal al Oltului. Din orice parte vom sosi, fie pe centură-fie direct prin stațiuni, avem două posibilități de parcare: o mică alveolă chiar pe partea castrului (doar pentru 2-3 automobile) ori un spațiu mai larg pe breteaua ce se desprinde către Mănăstirea Turnu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s