Enigma planetei Jupiter

jupiter

In general, planetele gigantice, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun au o compozitie mai apropiata de Soare decat de Pamant, dominand elementele usoare.

Asupra planetei jupiter dispunem de date recente, obtinute prin trimiterea sondelor spatiale Pioneer 10, in decembrie 1973, si Juno, in iulie 2016. Diametrul ecuatorial al planetei este de 11 ori cel terestru (mai precis 142 796 km), iar cel polar este cu aproape 10 000 km mai mic, deci planeta are o turtire de zece ori mai mare decat Pamantul.

Jupiter are forma unei sfere elastice, care, rotita cu o masiva centrifuga, se turteste cu atat mai mult cu cat viteza de rotatie e mai mare. Masa sa este de 317,8 ori masa Pamantului. Este, dupa Soare, uriasul sistemului nostru solar. In ultimii ani s-au mai descoperit inca cativa sateliti naturali ai marei planete, numarul lor ajungand in prezent la 67. Dintre acestia numai patru, „galileienii” sunt usor vizibili cu un binoclu, ei constituind unul din argumentele lui Galilei pentru justa conceptie heliocentrica a lui copernic.

Misiunile Voyager I si II au pus in evidenta existenta unui sistem de inele analoage cu cele ale lui Saturn, dar mai rarefiate.

Pioneer 10 a transmis o bogatie de date din care deducem ca in interiorul planetei domneste o temperatura foarte ridicata si o presiune de ordinul milioanelor de atmosfere. Ambele cres cu adancimea: la o adancime de 1 000 km in atmosfera planetei temperatura ajunge la 2 000 °C, la 3 000 km ea atinge valoarea de pe fotosfera solara (6 000 °C) si o presiune 90 000 atmosfere, iar hidrogenul devine lichid, cu o densitate de o patrime din cea a apei pe Terra. Daca patrundem mai adanc, la 25 000 km temperatura urca la 11 000 °C si presiunea la 3 milioane atmosfere, iar hidrogenul apare ca un fluid metalic.

Jupiter are un sistem de nori formati din cristale inghetate de amoniac, apoi, mai in adancime, din cristale de gheata urmate de picaturi de apa. Se presupune ca exista o mare agitatie si furtuni in atmosfera planetei.

jupiter-structura-interna

Structura interna a planetei este formata dintr-o masa fluida care are in mijloc un mic nucleu de piatra. Nu poate fi vorba de o suprafata solida a planetei cu eventuali locuitori dornici de un schimb de experienta cu alti semeni ai lor. Dealtfel, temperatura aproape solara a planetei si uriasa presiune a atmosferei pledeaza si ele impotriva vietii.

In timp ce la marginea superioara vizibila a planetei exista doar – 120 °C, in interior se apreciaza, tinand seama de cele de mai sus, o temperatura de 30 000 °C. Se poate determina ca planeta emite de 2 – 3 ori mai multa caldura decat primeste, fapt care constituie marea enigma a existentei sale. Ca si Soarele, de la formarea sa pana in prezent, emite in mod constant aceeasi energie.

De unde poate o planeta sa emita mai multa energie decat primeste de la Soare ? Numai daca adauga din resursele proprii. Or, o planeta este o sursa de energie cu totul neinsemnata. Atunci, Jupiter trebuie sa aiba, poate la o scara mai mica, modaitati apropiate de ale Soarelui. Compozitia chimica a atmosferei sale pledeaza in acest sens: 79 % hidrogen, 20 % heliu si 1 % restul elementelor chimice !

Sunt oare conditiile interne ale planetei in masura sa aprinda reactiile termonucleare care sa justifice surplusul ei de energie ? Dupa datele de mai sus pare putin probabil. Unii presupun insa ca anumite reactii usoare ar putea furnia energia observata.

Magnetometrele (aparate pentru masurarea campului magnetic) de la bordul navei Pioneer 10 au masurat la marginea superioara a stratului de nori a planetei un camp magnetic de zece ori mai puternic decat cel de pe Pamant, iar planeta, cu marea ei dimensiune, se roteste in jurul axei sale in numai 10 ore. Poate aceste doua efecte combinate sa constituie o sursa de energie.

camp-magnetic-jupiter

Tot din masuratorile sondei spatiale Pioneer 10 s-a pus in evidenta inca o proprietate a lui jupiter: ca alaturi de Soare este o sursa de raze cosmice (formate din particule de inalta energie). Interesant este faptul ca satelitii artificiali lansati inainte au detectat raze cosmice nu dinspre Soare sau centrul galaxiei noastre (cunoscute ca surse de astfel de raze), ci din alta parte. Se pare ca vinovatul este planeta Jupiter ! S-a mai detectat si o emisie continua de particule din partea lui Jupiter, analog vantului solar, deci un  <<vant jovian>>.

Masuratorile si descoperirile obtinute de Pioneer 10 au fost confirmate de Pioneer 11. In baza acestor noi date, atat de apropiate toate de ale Soarelui, Jupiter apare ca o stea modesta in faza de inceput, care se contracta.

Celelalte planete gigante (Saturn, Uranus si Neptun) nu s-au dovedit inca a fi surse deosebite de energie. Primesc foarte putina energie de la Soare, atat de indepartat de ele, dar avand fiecare mai multi sateliti de mase apreciabile, acestia, prin mareele pe care le produc, furnizeaza oarecare energie planetelor lor.

Gh. Chis, Uzina cosmos

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s