Plantele, bogatia verde a planetei

natura

Existenta si dezvoltarea vietii pe Pamant in actuala ei forma sunt posibile numai multumita plantelor. Rapida lor raspandire pe planeta noastra a contribuit la creearea in atmosfera a unei mari cantitati de oxigen, ceea ce a reprezentat o foarte importanta premiza pentru aparitia animalelor de astazi, a caror existenta este de neimaginat fara prezenta oxigenului.

Organismele vegetale au proprietatea exclusiva de a sintetiza substante comestibile, transformand, cu ajutorul clorofilei aflate in organeitele verzi (cloroplastele) si al energiei solare, apa si bioxidul de carbon din aer in materie organica. Astfel, in procesul evolutiei multimilenare, ele au reusit sa intinda o imensa punte energetica  „verde” intre Soare si Pamant. De aceea se si spune ca noi toti suntem intretinuti de lumea tacuta a plantelor verzi. Ele sunt cele care aduc Soarele la masa omului.

Astazi plantele hranesc si imbraca populatia de sapte miliarde a Terrei. Ele filtreaza aerul pe care in ultimii ani omenirea il polueaza din ce in ce mai mult cu gaze otravitoare produse de activitatea industriala. Din plante se obtine material lemnos pentru incalzit si pentru producerea mobilei, a preparatelor medicamentoase s.a. Toate plantele, incepand cu reprezentantii microscopici ai plantonului vegetal din Oceanul Mondial, cu imensele alge cafenii, cu florile si ierburile livezilor si pana la gigantica secovia, la eucalipt si baobab, sunt in stransa legatura cu existenta noastra cotidiana, jucand un rol tot atat de important si pentru pastrarea echilibrului general in natura vie.

Omul si plantele au fost nedespartiti tovarasi de drum inca de la aparitia lui Homo sapiens. Nu incape nici cea mai mica indoiala ca stramosii nostri cei mai indepartati au aparut in paduri si, obligati de conditiile existente atunci, au consumat in princial hrana vegetala. Cu trecerea timpului, oamenii primitivi au pus stapanire pe suprafete tot mai mari de pamant, incluzand in meniul lor zilnic noi si variate plante.

De la omul primitiv noi am mostenit priceperea cultivarii cerealelor, a ingrijirii pomilor si a vitei de vie. Oamenii de stiinta au gasit dovezi incontestabile care demonstreaza ca primele incercari ale stramoslor nostri de cultivare constienta a unor specii vegetale au avut loc la munte. Abia dupa mii de ani au aparut cunoscutele asezari agricole de pe vaile Tigrului, Eufratului, Nilului, Gangelui, Hwangho. Indiscutabil, aceste civilizatii dispuneau de o agricultura foarte bine organizata.

agricultura-neolitica
Agricultura neolitica

Este interesant de stiut ca majoritatea speciilor vegetale folosite astazi de oameni provin din Asia, Africa si America. Europa a dat omenirii doua sau cel mult patru specii. Deosebit de saraca in plante folositoare este Australia, unde pana la venirea albilor si pana la aducerea de catre ei a unor specii de plante de cultura, populatia nu a cunoscut deloc agricultura, neconsumand in afara de carne decat radacinile, frunzele si semnitele unor specii salbatice.

Initial, agricultura civilizatiilor timpurii a avut un caracter inchis, adica nu existau decat zone delmitate, consacrate unor culturi alimentare tipice. Treptat, odata cu dezvoltarea comertului, cu migratiile si razboaiele, aceste zone „inchise” au inceput sa-si piarda contururile rigide, generalizandu-se procesul de raspandire a plantelor de cultura.

Fenicienii au jucat un rol istoric in aceasta privinta. Cu corabiile lor e care si le-au construit din cedru libanez, ei au strabatut toata zona Marii Mediterane, au patruns in Marea Neagra, au vizitat, pesemne, India si Insulele Sondelor si au facut inconjurul Africii.

Raspandirea plantelor in intreaga lume a fost posibila dupa crearea marlor drumuri comerciale, pe care au prins apoi a se perinda caravanele incarcate cu marfuri. In principal, aceste caravane transportau produse de origine vegetala si animala. S-a asigurat astfel transportarea la distante mari a celor mai diferite fructe uscate, seminte, tuberculi, semanate apoi in ogoare si gradini. Unele specii au fost raspandite de om inconstient, prin invadarea de pamanturi straine sau prin trecerea unor turme mari dintr-o tara intr-alta, semintele fiind prinse de părul, lana sau picioarele animalelor. Un mare merit pentru raspandirea in Europa a numeroase plante asiatice revine arabilor, care, negustori destoinici, ne-au adus in secolele al VII-lea, al VIII-lea orezul, trestia de zahar, bumbacul si fructele citrice.

Desi strabunii nostri au cultivat cu grija princpalele specii de plante cerealiere si oleaginoase, masa lor era saraca in mancaruri vegetale si destul de monotona.

porumb-si-grau

In sprijinul acestor afirmatii pot fi folosite urmatoarele exemple interesante:

Rosiile au fost aduse din America in Europa de spanioli, fiind timp indelungat cultivate doar ca plante decorative. Oamenii le considerau otravitoare si se temeau sa le manance. dupa ce s-au ncredintat ca fructele plantei sunt inofensive, au inceput sa le consume verzi.

Astazi se stie ca in urma cu 5 000 de ani orumbul constiuia hrana principala a intregii populatii a continentului american. In Europa nu a fost adus decat in secolul al  XVI – lea de catre oamenii lui Cristofor Columb. La fel ca rosiile, el a fost cultivat ca lanta decorativa. Abia ajuns in mainile turcilor, porumbul a fost apreciat pentru calitatile lui nutritive, fiind raspandit in granitele imperiului otoman sub numele de  „grau turcesc”.

De o istorie aroape identica a avut parte si o alta cultura. Este vorba de cartofi ai caror tuberculi constituie astazi hrana de baza a numeroase popoare de pe Vechiul Continent. Primele exemplare din aceasta planta au fost aduse din Chile spre mijlocul secolului al XVI-lea, florile de cartof fiind timp indelungat apreciate de spanioli pentru frumusetea lor. Abia dupa o suta de ani si-a dat seama populatia euroei de splendidele calitati nutritive si de placutul gust al cartofilor, incepand sa-i cultive masiv.

O evolutie interesanta o are in europa si soia, planta care din cauza calitatilor extrem de valoroase ale semintelor ei a fost denumta in gluma  „vaca verde”. Cultvata de chnezi din timpuri imemoriale, soia si-a gasit o a doua patrie in europa abia in secolul al XVIII-lea. Taranii europeni mult timp insa nu au vrut sa o cultive, nestiind cum se pot gati fructele ei. Ulterior, si-au dat seama de greseala si au apreciat calitatile deosebite ale acestei plante. Pastaile ei verzi, ca si fasolea verde, se pot gati, oferindu-ne o mancare excelenta. Cele mai valoroase sunt insa semintele coapte, din care se obtine un delicios ulei, folosit in scopuri culinare si industriale.

*

Populatia Pamantului se inmulteste pe an ce trece din ce in ce mai mult. In anul 2015, dupa datele furnizate de UNESCO, ea a depasit colosala cifra de 7 miliarde. Desi oamenii de stiinta de orientare optimista demonstreaza ca surafetele arabile de care dispune globul pamantesc, daca sunt nsamantate cu soiur de inalta productivitate, pot asigura hrana necesara chiar si pentru o populatie de 30 de miliarde de persoane, s-a trecut inca de pe acum la depistarea unor noi resurse de hrana vegetala valoroasa, cautandu-se posibilitati de obtinere si cultivare a unor soiuri de plante cu o productivitate sporita.

Foarte mult se conteaza in aceasta privinta pe alge, unele dintre ele reprezentand adevarate fabrici de proteine. Algele acumuleaza substante cu o rdicata valoare nutritva, intrucat, cu ajutorul clorofilei proprii, ele sintetizeaza albumine, hidrocarburi, vitamine si alte substante bologice active. Comparand roductivitatea algelor cu a rincalelor plante cerealiere, intram in posesia unor date edificatoare. Granele contin intre 6 si 12 % roteine si dau, in cazul unei recolte extrem de bune, pana la 2 500 kg/ha. Continutul in proteine al algelor este de peste 50 %, iar roductivitatea la hectar o depaseste de zeci de ori pe cea a culturilor cerealiere. In plus, cresterea algelor oate fi dirijata, adaugandu-se in mediul acvatic respectiv substantele necesare.

alge
Alge marine

Ideea folosirii algelor ca hrana pentru oameni si animale dateaza de zeci de ani. Primele experiente au inceput cu Chlorella care in prezent se bucura de o mare popularitate, precum si cu alte specii de alge verzi unicelulare. Cercetari intense se desfasoara in aceasta directie in multe tari ale lumii.

Viitorul va arata daca se justifica sau nu cultivarea algelor pe scara industriala si in ce masura oamenii vor gusta biftecurile proteice din spirulina sau paine cu amestec de faina de alge.

De la materie la fiinta umana

Space, moon and man

Cu 14 miliarde de ani in urma, s-a produs un eveniment unic: nasterea si formarea universului. Astazi, astrofizicienii sunt de acord: a fost o explozie gigantica, ce mai continua si in prezent sub forma expansiunii universului. Acest „big bang”, cum este numit, a fost produs de difuzarea unei energii imense, concentrata intr-un singur punct, care s-a transformat treptat in materie potrivit legii E=mc² enuntata de Einstein. Nu avem o cunoastere precisa  a proceselor care s-au produs la inceputurile universului nostru, dar stim ca, stelele si galaxiile s-au format dintr-o intinsa masa gazoasa originara, compusa in special din hidrogen.

Cu cinci miliarde de ani mai tarziu, se poate asista la nasterea unei stele intr-unul din bratele unei galaxii spirale: o cantitate uriasa de hidrogen care se comprima si sfarseste prin a se „aprinde”. Aceasta stea antreneaza in jurul ei un ansamblu de gaz si materie care a format noua planete. Este sistemul solar. cea de-a treia planeta, plecand de la soare, este a noastra, Terra. Acest bloc incandscent cu 4,7 miliarde de ani in urma isi pierde foarte repede caldura superficiala. Este acoperit de oceane. Apar, apoi, insule solide care alcatuiesc rocile noastre terestre. Erele, zise geologice, incep mai tarziu, cu era primara de acum circa 700 milioane de ani. Urmeaza era secundara, cu 200 milioane de ani in urma, apoi era tertiara in care ia nastere relieful actual, era cuaternara de acum un milion de ani.

Geneza

De la bacterii la hominizi

Viata a aparut, cu circa patru miliarde de ani in urma, in oceanele primitive, in mijlocul a ceea ce savantii numesc  „supa originara”, un mediu constituit din molecule organice complexe.

Intr-o zi  – de ce ? si cum ? nu stim – niste aminoacizi s-au combinat pentru a da nastere primei celule vii, capabila sa se reproduca si sa evolueze. Viata aparuse. Treptat, ea avea sa cuprinda intreg Pamantul, trecand de la formele microscopice, la alge si bacterii, apoi la primele animale marine.

Vreme de milioane de ani, pe continente n-a existat nici un animal pana in ziua in care, cu 400 milioane de ani in urma, mici amfibieni s-au aventurat pe uscat, urmate in curand de reptile si insecte.

amfibian preistoric

Era secundara a fost aceea a marilor reptile, animale preistorice fabuloase, dinozaurul fiind cel mai cel mai celebru. Printre acesti monstri de cosmar au aparut, acum 150 milioane de ani, primele mamifere care aveau sa devina stapanele erei tertiare. Reptilele care dominasera pamantul, marea si aerul timp de 150 milioane de ani, au disparut brusc la sfarsitul erei secundare si aceasta disparitie este inca plina de mister si in zilele noastre. Mamiferele  au devenit victorioase dupa  mai mult de o suta de milioane de ani de existenta in umbra. Printre ele se afla prosimienii, care s-au dezvoltat cu 70 de milioane in urma. Anumite specii de prosimieni s-au obisnuit sa traiasca in copaci, altele pe sol. Au urmat primatele, familie mare, din care fac parte maimutele antropoide si hominizii, stramosii nostri directi.

marile reptile preistorice

Hominizii

„Omul nu este nici urmasul unei rase sfarsite, nici un bastard. Filiatia sa este naturala si legitima. Radacinile sale se infig in lumea animala a carei amprenta o poarta”, scrie Robert Ardrey in African Genesis.

Despartirea intre stramosul omului si stramosul maimutei s-a facut cumult mai devreme decat au crezut Darwin si savantii din secolul XIX si chiar unii savani ai acestui secol (sec. XX  – n.O.A.), pana nu demult.

In Originea si destinul omului, Jean Piveteau scrie:

„Paleontologia ne invata ca  diferitele tipuri de maimute actuale sunt foarte vechi si ca independenta fiecarui grup din care fac parte dateaza din perioada oligocenului, adica de acum peste 50 milioane de ani. Nu poate fi altfel nici cu filiatia hominizilor care, la aceeasi vreme, era angajata pe calea sa evolutiva particulara.”

maimute

Stramosul comun al oamenilor si al maimutelor trebuie sa fi avut, desigur, multe puncte comune cu cimpanzeii actuali, animalele cele mai apropiate de de om. Mai multi cromozomi ai omului, care are un numar de 46, sunt asemanatori cu cei ai cimpanzeului,  care are 48. Biologii au putut spune, astfel, ca omul difera de cimpanzeu doar cu 2,5  % si cu 10 % de celelalte tipuri de maimute, ca urmare a compararii structurii ADN-ului lor. John E. Pfeiffer il descrie in Aparitia omului pe acel animal care a fost stramosul nostru.

„Hominizii de acum vreo 25 milioane de ani erau mici fiinte paroase, asemanatoare maimutelor, mult inferioare oamenilor, dar intrucatva superioare maimutelor. Ei foloseau, probabil, unelte cum ar fi betele cu care scormoneau, maciuci, si se puteau tine pe doua picioare, vreme indelungata (…), inceputurile lor au fost lente si mult timp hominizii au fost mici vanatori. Primele lor grupari cunoscute dateaza de acum doua sau trei milioane de ani.”

hominizi

S-au dezvoltat mai multe rase de hominizi. Unele au disparut in „fundaturile evolutiei”, altele, din ce in ce mai evoluate, au subzistat pana la aparitia lui Homo Sapiens.

In fine, aparu omul

Cu 12 milioane de ani in urma, in India de Nord,exista printre hominizi, ramapitecul. Aceasta faptura, cunoscuta doar datorita catorva dinti si fragmente de maxilar, apartine, probabil, filiatiei umane. Avea un aspect vag antropoid, dar nu se poate sti daca mergea sau nu in doua picioare. In anul 1910, G.E. Pilgrim, G.E. Lewis, in anul 1932, lau descoperit in regiunea muntilor Siwak din India de Nord. Cativa ani mai tarziu, Louis leaky a exhumat alt specimen destul de asemanator ramapitecului din India, dintr-un strat de cenusi vulcanice de acum 14 milioane de ani aflate in Kenya, la Fort Teman. el l-a numit Kenyapitecus

Cu cinci sau sase milioane de ani in urma, au aparut in Africa (din Kenyapitecus ? Nu se stie.) australopitecii, stramosi sau veri ai omului. Descendentii lor, sau reprezentantii unei filiatii apropiate, au confectionat, in Africa, primele unelte unoscute, care dateaza de mai bine de doua milioane de ani.

evolutia omului

Cu unul sau doua milioane de ani in urma, a aparut (tot in africa), Homo erectus care avea sa se raspandeasca in toate regiunile temperate si sa dea nastere lui Homo sapiens, omul preistoric. Robert Ardrey, In African Genesis, rezuma evolutia de la maimuta la Homo astfel: „Demult, poate de cateva milioane de ani, o ramura de maimute nearboricole s-a detasat din trunchiul primatelor pasnice. din motive vitale, noua filiatie a trebuit sa-si insuseasca obiceiuri de animal de prada si, tocmai datorita acestui lucru, filiatia a evoluat.”

Ceea ce va deveni Homo sapiens invata sa stea in picioare, sa alerge, sa gaseasca arme. „Dar, adauga Ardrey, folosirea acestor arme a cerut solicitari multiple sistemului nervos pentru ca acesta sa coordoneze muschii, pipaitul, vederea. Astfel, creierul s-a perfectionat. In fine, a aparyt omul.”

Christian Strauss, De la materie la fiinta umana