Plantele, bogatia verde a planetei

natura

Existenta si dezvoltarea vietii pe Pamant in actuala ei forma sunt posibile numai multumita plantelor. Rapida lor raspandire pe planeta noastra a contribuit la creearea in atmosfera a unei mari cantitati de oxigen, ceea ce a reprezentat o foarte importanta premiza pentru aparitia animalelor de astazi, a caror existenta este de neimaginat fara prezenta oxigenului.

Organismele vegetale au proprietatea exclusiva de a sintetiza substante comestibile, transformand, cu ajutorul clorofilei aflate in organeitele verzi (cloroplastele) si al energiei solare, apa si bioxidul de carbon din aer in materie organica. Astfel, in procesul evolutiei multimilenare, ele au reusit sa intinda o imensa punte energetica  „verde” intre Soare si Pamant. De aceea se si spune ca noi toti suntem intretinuti de lumea tacuta a plantelor verzi. Ele sunt cele care aduc Soarele la masa omului.

Astazi plantele hranesc si imbraca populatia de sapte miliarde a Terrei. Ele filtreaza aerul pe care in ultimii ani omenirea il polueaza din ce in ce mai mult cu gaze otravitoare produse de activitatea industriala. Din plante se obtine material lemnos pentru incalzit si pentru producerea mobilei, a preparatelor medicamentoase s.a. Toate plantele, incepand cu reprezentantii microscopici ai plantonului vegetal din Oceanul Mondial, cu imensele alge cafenii, cu florile si ierburile livezilor si pana la gigantica secovia, la eucalipt si baobab, sunt in stransa legatura cu existenta noastra cotidiana, jucand un rol tot atat de important si pentru pastrarea echilibrului general in natura vie.

Omul si plantele au fost nedespartiti tovarasi de drum inca de la aparitia lui Homo sapiens. Nu incape nici cea mai mica indoiala ca stramosii nostri cei mai indepartati au aparut in paduri si, obligati de conditiile existente atunci, au consumat in princial hrana vegetala. Cu trecerea timpului, oamenii primitivi au pus stapanire pe suprafete tot mai mari de pamant, incluzand in meniul lor zilnic noi si variate plante.

De la omul primitiv noi am mostenit priceperea cultivarii cerealelor, a ingrijirii pomilor si a vitei de vie. Oamenii de stiinta au gasit dovezi incontestabile care demonstreaza ca primele incercari ale stramoslor nostri de cultivare constienta a unor specii vegetale au avut loc la munte. Abia dupa mii de ani au aparut cunoscutele asezari agricole de pe vaile Tigrului, Eufratului, Nilului, Gangelui, Hwangho. Indiscutabil, aceste civilizatii dispuneau de o agricultura foarte bine organizata.

agricultura-neolitica
Agricultura neolitica

Este interesant de stiut ca majoritatea speciilor vegetale folosite astazi de oameni provin din Asia, Africa si America. Europa a dat omenirii doua sau cel mult patru specii. Deosebit de saraca in plante folositoare este Australia, unde pana la venirea albilor si pana la aducerea de catre ei a unor specii de plante de cultura, populatia nu a cunoscut deloc agricultura, neconsumand in afara de carne decat radacinile, frunzele si semnitele unor specii salbatice.

Initial, agricultura civilizatiilor timpurii a avut un caracter inchis, adica nu existau decat zone delmitate, consacrate unor culturi alimentare tipice. Treptat, odata cu dezvoltarea comertului, cu migratiile si razboaiele, aceste zone „inchise” au inceput sa-si piarda contururile rigide, generalizandu-se procesul de raspandire a plantelor de cultura.

Fenicienii au jucat un rol istoric in aceasta privinta. Cu corabiile lor e care si le-au construit din cedru libanez, ei au strabatut toata zona Marii Mediterane, au patruns in Marea Neagra, au vizitat, pesemne, India si Insulele Sondelor si au facut inconjurul Africii.

Raspandirea plantelor in intreaga lume a fost posibila dupa crearea marlor drumuri comerciale, pe care au prins apoi a se perinda caravanele incarcate cu marfuri. In principal, aceste caravane transportau produse de origine vegetala si animala. S-a asigurat astfel transportarea la distante mari a celor mai diferite fructe uscate, seminte, tuberculi, semanate apoi in ogoare si gradini. Unele specii au fost raspandite de om inconstient, prin invadarea de pamanturi straine sau prin trecerea unor turme mari dintr-o tara intr-alta, semintele fiind prinse de părul, lana sau picioarele animalelor. Un mare merit pentru raspandirea in Europa a numeroase plante asiatice revine arabilor, care, negustori destoinici, ne-au adus in secolele al VII-lea, al VIII-lea orezul, trestia de zahar, bumbacul si fructele citrice.

Desi strabunii nostri au cultivat cu grija princpalele specii de plante cerealiere si oleaginoase, masa lor era saraca in mancaruri vegetale si destul de monotona.

porumb-si-grau

In sprijinul acestor afirmatii pot fi folosite urmatoarele exemple interesante:

Rosiile au fost aduse din America in Europa de spanioli, fiind timp indelungat cultivate doar ca plante decorative. Oamenii le considerau otravitoare si se temeau sa le manance. dupa ce s-au ncredintat ca fructele plantei sunt inofensive, au inceput sa le consume verzi.

Astazi se stie ca in urma cu 5 000 de ani orumbul constiuia hrana principala a intregii populatii a continentului american. In Europa nu a fost adus decat in secolul al  XVI – lea de catre oamenii lui Cristofor Columb. La fel ca rosiile, el a fost cultivat ca lanta decorativa. Abia ajuns in mainile turcilor, porumbul a fost apreciat pentru calitatile lui nutritive, fiind raspandit in granitele imperiului otoman sub numele de  „grau turcesc”.

De o istorie aroape identica a avut parte si o alta cultura. Este vorba de cartofi ai caror tuberculi constituie astazi hrana de baza a numeroase popoare de pe Vechiul Continent. Primele exemplare din aceasta planta au fost aduse din Chile spre mijlocul secolului al XVI-lea, florile de cartof fiind timp indelungat apreciate de spanioli pentru frumusetea lor. Abia dupa o suta de ani si-a dat seama populatia euroei de splendidele calitati nutritive si de placutul gust al cartofilor, incepand sa-i cultive masiv.

O evolutie interesanta o are in europa si soia, planta care din cauza calitatilor extrem de valoroase ale semintelor ei a fost denumta in gluma  „vaca verde”. Cultvata de chnezi din timpuri imemoriale, soia si-a gasit o a doua patrie in europa abia in secolul al XVIII-lea. Taranii europeni mult timp insa nu au vrut sa o cultive, nestiind cum se pot gati fructele ei. Ulterior, si-au dat seama de greseala si au apreciat calitatile deosebite ale acestei plante. Pastaile ei verzi, ca si fasolea verde, se pot gati, oferindu-ne o mancare excelenta. Cele mai valoroase sunt insa semintele coapte, din care se obtine un delicios ulei, folosit in scopuri culinare si industriale.

*

Populatia Pamantului se inmulteste pe an ce trece din ce in ce mai mult. In anul 2015, dupa datele furnizate de UNESCO, ea a depasit colosala cifra de 7 miliarde. Desi oamenii de stiinta de orientare optimista demonstreaza ca surafetele arabile de care dispune globul pamantesc, daca sunt nsamantate cu soiur de inalta productivitate, pot asigura hrana necesara chiar si pentru o populatie de 30 de miliarde de persoane, s-a trecut inca de pe acum la depistarea unor noi resurse de hrana vegetala valoroasa, cautandu-se posibilitati de obtinere si cultivare a unor soiuri de plante cu o productivitate sporita.

Foarte mult se conteaza in aceasta privinta pe alge, unele dintre ele reprezentand adevarate fabrici de proteine. Algele acumuleaza substante cu o rdicata valoare nutritva, intrucat, cu ajutorul clorofilei proprii, ele sintetizeaza albumine, hidrocarburi, vitamine si alte substante bologice active. Comparand roductivitatea algelor cu a rincalelor plante cerealiere, intram in posesia unor date edificatoare. Granele contin intre 6 si 12 % roteine si dau, in cazul unei recolte extrem de bune, pana la 2 500 kg/ha. Continutul in proteine al algelor este de peste 50 %, iar roductivitatea la hectar o depaseste de zeci de ori pe cea a culturilor cerealiere. In plus, cresterea algelor oate fi dirijata, adaugandu-se in mediul acvatic respectiv substantele necesare.

alge
Alge marine

Ideea folosirii algelor ca hrana pentru oameni si animale dateaza de zeci de ani. Primele experiente au inceput cu Chlorella care in prezent se bucura de o mare popularitate, precum si cu alte specii de alge verzi unicelulare. Cercetari intense se desfasoara in aceasta directie in multe tari ale lumii.

Viitorul va arata daca se justifica sau nu cultivarea algelor pe scara industriala si in ce masura oamenii vor gusta biftecurile proteice din spirulina sau paine cu amestec de faina de alge.